• Tratament preventive (dentitie temporara) – ce impiedica dezvoltarea anomaliilor dento-maxilare; ex. mentinerea spatiului in cazul caderii unui dinte de lapte, extractia unui dinte ce nu cade de la sine, etc.
• Tratament ortodontic interceptiv (dentitie mixta) – ce se realizeaza pentru a impiedica agravarea unor probleme deja existente. Scopul este acela de a elimina cauza problemei. Ex. corectia obiceiurilor care pot deforma dantura, alinierea dintilor permanenti pe masura ce erup, etc.
• Tratament ortodontic complex – acesta cuprinde corectarea cu ajutorul aparatelor ortodontice, cateodata in combinatie cu interventii chirurgicale din sfera oro-maxilo-faciala, proceduri parodontale sau restaurative. Acest tip de tratament complet are mai multe etape, se adreseaza problemelor ce implica alinierea dintilor, alterarea functiei si a ocluziei, si poate fi intreprins pe o dentitie temporara, mixta sau permanenta. La sfarsitul acestui proces complex este necesara purtarea unor retainere ce vor ajuta la pastrarea noii pozitii a dintilor.
Exista si cazuri in care malocluziile si dintii strambi sunt o simpla variatie a normalului anatomic, fara a sta la baza unor afectiuni sau malfunctii orale. Din punct de vedere etic, tratamentul ortodontic trebuie sa fie motivat de o imbunatatire a situatiei pacientului. In plus, in decizia inceperii unui astfel de tratament trebuie sa luam in considerare balanta dintre potentialele beneficii si riscuri sau efectelete secundare asociate tratamentului ortodontic.
O mare parte a tratamentelor ortodontice au la baza o motivatie estetica, insa rezultatul tratamentului depinde de gravitatea problemei si de perceptia pe care pacientul o are despre propria sa imagine si sanatate. Succesul tratamentului ortodontic depinde intr-o masura foarte mare de determinarea pacientului, contactul strans cu medicul stomatolog si mentinerea unei igiene orale stricte.
Tratamentul ortodontic incepe de fiecare data cu o examinare completa a pacientului. Aceasta etapa cuprinde:
– istoria medicala a pacientului si motivatia acestuia;
– examinare intraorala (igiena orala si starea generala de santate a dintilor si gingiei, arcadele dentare si ocluzia) si extraorala (tiparul scheletal, tesuturile moi si articulatia temporo-mandibulara);
– radiografii dentare;
– mulaje ale danturii;
– stabilirea obiectivelor tratamentului ortodontic (imbunatatirea starii generale de sanatate, corectarea pozitiei dintilor, corectarea ocluziei).
Analizand aceste informatii medicul stomatolog va stabili tratamentul si modul in care acesta va decurge. Este important ca in momentul in care incepe tratamentul ortodontic pacientul sa aiba o igiena orala buna si sa nu prezinte carii netratate.
Alegerea unui tip de aparat ortodontic
Aparatele ortodontice sunt disponibile intr-o gama extrem de variata, insa in general se pot imparte in aparate mecanice sau activatoare, aparate functionale – transforma forta de contractie a musculaturii ridicatoare a mandibulei in forte ortodontice, aparate pasive sau de contentie si aparate fixe (Brackets).
Aparatele ortodontice mobile realizeaza miscari simple ale dintilor, insa s-au dovedit a nu fi foarte eficiente. Aparatele fixe sunt atasate de suprafata dintilor si in ultimii ani au devenit tot mai sofisticate. Desi sunt foarte diverse, toate functioneaza dupa acelasi principiu: utilizeaza punctul de atasare pentru a realiza miscarea dintelui. Aparatele functionale sunt utilizate pentru corectarea malocluziilor de clasa II si III, si pot fi mobile sau fixe. Un alt tip de aparate sunt cele extraorale – dispozitive cu elemente de sprijin pe barbie, frunte sau ceafa, care ajuta la tractiunea dintilor. Aparatele de contentie se folosesc dupa incheierea tratamentului ortodontic propriu-zis si au fost create pentru a reduce riscul de revenire a dintilor la pozitia initiala. Acestea trebuiesc purtate in jur de 3 luni, apoi 9 luni doar noaptea, insa este posibil ca acest accesoriu sa fie necesar (chiar si doar noaptea) tot timpul vietii.
Dezavantaje si potentiale riscuri ale tratamentului ortodontic
• Resorbtia radacinii – Intr-un anumit grad, acest efect nu poate fi evitat: pe parcursul a 2 ani de tratament ortodontic se pierde in jur de 1 mm din radacina dintelui, insa efectul variaza in functie de predispozitia genetica, trauma preexistenta a dintelui, forma radacinii si gradul in care dintelui i-a fost schimbata pozitia.
• Pierderea sprijinului periodontal – Acest efect apare ca urmare a limitarii accesului pentru igienizare si aparitia inflamatiei gingivale. Situatia revine la normal dupa indepartarea aparatului ortodontic.
• Decalcifiere – Cariile si decalcifierea sunt riscuri asociate cu o dieta bogata in zahar.
• Lezarea tesuturilor moi – Ulceratiile traumatice pot aparea atat la aparatele fixe, cat si la cele mobile, deoarece o miscare exagerata a dintelui poate produce o reducere a aportului sanguin spre pulpa.
