Operatia cu lambou gingival incepe cu anestezierea locala, apoi cu incizia si decolarea gingiei de pe dinti si osul adiacent. Operatiile cu lambou presupun mai multe tipuri de incizii. Cele orizontale sunt: cu bizon intern, incizie intrasulculara si incizie interdentala, iar cele verticale sunt meziale si distale. Odata expus tesutul de granulatie, acesta se indeparteaza cu chiuretele Gracey si aparatul cu ultrasunete de pe suprafata vestibulara a osului si din jurul radacinilor, proces urmat de detartraj minutios si planare radiculara.
Daca osul prezinta defecte, se continua cu reconturarea si regenerarea acestuia, prin grefe de os si procedee de regenerare tisulara dirijata. Netezirea si indepartarea osului bolnav – procedeul de osteoplastie – permite imbunatatirea atasamentului gingival. Pe parcursul interventiilor se spala plaga cu ser fiziologic, se asigura ca nu mai sunt resturi de tesut granular si cement necrozat, apoi usuca usor, prin tamponare. Totodata se efectueaza gravajul radacinilor dentare, cu acid citric. Ulterior se provoaca sangerare usoara, pentru a se forma cheaguri de sange aderente de tesuturi.
Dupa aceste proceduri se repozitioneaza gingia si se sutureaza cu fire neresorbabile. In cadrul unei operatii cu lambou se lucreaza pe o jumatate de arcada si procedura dureaza 1 – 3 ore.
Indicatii pentru operatii cu lambou:
– boli parodontale cu pungi parodontale medii si adanci, ce nu pot fi curatate prin proceduri parodontale nechirurgicale;
– resorbtie osoasa verticala;
– abces parodontal marginal;
– recidiva dupa chiuretaj subgingival;
– complementar operatiei de regenerare tisulara ghidata;
– indepartarea radacinii unui dinte pluriradicular;
– alungirea coroanei.
Contraindicatii pentru operatii cu lambou:
– resorbtie osoasa si retractie gingivala avansate, precum si dinti cu mobilitate mare;
– atrofie osoasa si / sau mucoasa friabila fara inflamatie si pungi parodontale.
Aceasta procedura chirurgicala parodontala prezinta mai multe tehnici:
• Operatie cu lambou mucoperiostal reflectat in totalitate. Se da la o parte intreg tesutul moale, inclusiv periostul, expunand osul. aceasta tehnica asigura accesul la os, pentru a-l putea recontura si regenera. Incizarea are loc de obicei langa sulcusul gingival, la 0, 5 – 1, 5 mm de marginea gingivala libera si se continua apical, spre creasta osului.
• Operatie cu lambou mucoperiostal reflectat partial. Aceasta tehnica este mai dificila, necesitand mai multe incizii, insa ofera o traumatizare redusa a tesuturilor si un aspect postoperator mai bun. Prima incizie se face la 0, 5 mm de creasta gingivala libera pe partea vestibulara si la 1, 5 – 2 mm de aceasta pe partea orala. A doua incizie este verticala, in santul gingival, iar a treia incizie este orizontala si decoleaza tesuturile epitelial si conjunctiv dintre cele doua suprafete incizate initial.
• Operatie cu lambou mucozal. Incizia are loc de langa marginea gingivala libera si continua apical, prin tesuturile conectoare si dincolo de creasta alveolara, astfel incat se lasa o parte a tesutului conector intacta.
• Operatie cu lambou repozitionat apical. Tehnica este indicata pentru pungi parodontale supraosoase sau pentru alungiri coronare si poate fi aplicata pentru maxim 4 – 6 dinti in cadrul unei sedinte. Se utilizeaza o incizie cu bizou intern, iar daca tesutul gingival este subtire se va realiza si o incizie intrasulculara.
• Operatie cu lambou repozitionat coronar. Aceasta tehnica a fost creata pentru a asigura inchiderea perfecta a plagii si stabilizarea cheagului. Este indicata pentru leziunile interradiculare ale molarilor inferiori si intre radacinile vestibulare ale celor superiori. Operatia cu lambou repozitionat coronar implica fixarea pe dinte a unui tub de plastic pozitionat orizontal sau a unui bracket ortodontic, iar la sfarsitul procedurii se suspenda firul de sutura de aceste dispozitive.
Riscurile operatiilor cu lambou:
Ca in orice interventie chirurgicala, exista riscul infectiei. Dupa operatie gingiile vor fi inflamate si posibil sangerande, insa aceste efecte se vor diminua in cateva zile.
Exista riscul ca dintii sa fie afectati de hipersensibilitate dentinara sau sa fie mai predispusi la aparitia cariilor radiculare.
Daca pacientul nu urmeaza recomandarile medicului exista riscul adancirii pungilor parodontale, aparitiei infectiilor, aparitia mobilitatii la nivelul dintilor sau chiar pierderea acestora.
