Sigilarea este o procedura stomatologica simpla si nedureroasa, prin care se izoleaza suprafata dentara de mediul cavitatii bucale, cu scopul de a preveni formarea cariilor. Practic, se acopera santurile foarte adancite de pe suprafata ocluzala a molarilor si premolarilor, acestea avand potential de retinere a resturilor alimentare ce nu pot fi indepartate prin periaj simplu.
Sigilarea santurilor si fosetelor ocluzale se realizeaza cu rasini compozite, compomeri sau cu ionomeri de sticla (glassionomeri). Aceste materiale trebuie sa protejeze tesutul dentar prin elberarea de fluor, sa aiba o rezistenta mare si sa fie usor de aplicat.
Materialele sigilante se aplica pe santurile si fosetele ocluzale ale molarilor si premolarilor, fosetele de pe suprafetele vestibulare sau orale ale molarilor si fosetele de pe suprafetele orale ale incisivilor superiori.
Alternativa sigilarii o reprezinta fluorizarea dentara, tot o metoda de profilaxie in tratamentul cariei dentare, care insa actioneaza in mod diferit. Sigilarea creaza o bariera intre dinte si factorii ce produc cariile, in vreme ce fluorizarea creste rezistenta dintelui la acesti factori.
Tehnica sigilarii dentare
• Procedura de sigilare incepe cu indepartarea placii bacteriene printr-un periaj profesional, cu pasta non-abraziva si care nu contine fluoruri sau constituenti uleiosi ce pot scadea eficitatea acidului.
• Apoi se izoleaza dintele cu diga de cauciuc sau aspiratorul salivar si se usuca cu ajutorul unor pansamente absorbante.
• Urmeaza gravajul acid, adica se aplica o solutie cu 30 – 50% acid fosforic timp de 1 minut pe dintii permanenti si 2 minute pe dintii de lapte. Dupa aceasta perioada se spala dintele timp de 15 secunde, cu jet de apa, apoi se usuca cu aer. Se foloseste aspiratorul de saliva, deoarece pacientul nu are voie sa clateasca gura.
Aceasta etapa are rolul de a asigura aderenta sigilantului de suprafata dentara. Exista si o procedura mai moderna, ce foloseste ionomeri de sticla in loc de rasini, acestia aderand la suprafata dintelui fara ajutorul substantei acide. In plus, ionomerii de sticla elibereaza treptat fluor in structura dintelui, pe o perioada indelungata de timp, intarind astfel smaltul.
• Se aplica sigilantul in forma lichida, apoi se polimerizeaza cu lampa cu ultraviolete, timp de 10 – 20 secunde, pana cand se intareste.
• La final se verifica inaltimea sigilarii, cu ajutorul hartiei de articulatie. Dupa ce procedura este finalizata, pacientul este liber sa consume alimente si lichide.
• In cazul in care smaltul de la nivelul santurilor si fosetelor este lezat, se recomanda sigilarea largita, adica intai se indeparteaza smaltul afectat, apoi se continua cu procedura normala de sigilare.
Indicatii pentru sigilarea dentara
Sigilarea este recomandata la 6 luni de la eruptia dintelui, pentru dintii cu reliefuri sau santuri profunde, in special premolari si molari. Acestia apar in jurul varstei de 5 – 7 ani, pana la 11 – 14 ani, dar perioada variaza de la un copil la altul. Se sigileaza fiecare dinte, pe masura ce erupe.
Sigilarea se practica atat la dintii temporari cat si la cei permanenti. In general se sigileaza dintii de lapte ce prezinta un risc foarte crescut de aparitie a cariilor.
Procedura de sigilare se poate realiza si la persoanele adulte, insa nu este recomandata. Un motiv este faptul ca sigilantul modifica senzatia muscaturii, iar copiii se adapteaza acestor schimbari foarte bine. De cele mai multe ori adultii nu reusesc sa se obisnuiasca cu noua senzatie si in timp poate aparea scrasnirea dintilor.
Cat timp dureaza efectul sigilarii santurilor si fosetelor ocluzale?
Sigilarile au o durata medie de 2 – 3, pana la 5 ani, insa sunt necesare consultatii periodice la medicul stomatolog, pentru ca acesta sa verifice integritatea sigilantului. Odata ce materialul sigilant a disparut, dintele este din nou vulnerabil in fata cariilor.
