Coroanele metalice sunt restaurari dentare indirecte alcatuite din metale nobile sau din aliaje de metale nobile sau seminobile. Aceste coroane pot acoperi dintele in totalitate – coroane de invelis total, sau doar o parte din suprafata acestuia – coroane partiale.
Coroanele metalice turnate pot avea pereti cu grosimi inegale – coroana cu grosime totala, sau pereti cu dimensiuni egale – coroana cu grosime dirijata. Diferenta dintre cele doua tipuri de coroane este evidenta doar in etapa de tehnica de realizare.
Desi din punct de vedere estetic poate nu reprezinta cea mai fericita alegere, metalul este ideal pentru restaurarea dintilor. Coroanele metalice sunt mai rezistente si necesita o slefuire mai putin extinsa decat celelalte tipuri de coroane. Rezistenta ridicata este si motivul pentru care coroanele metalice sunt in principal indicate pentru molari.
Coroanele metalice pot fi realizate din urmatoarele metale sau aliaje: aur 20 sau 22 carate, aliaje din aur cu platina sau paladiu, aliaje din paladiu si argint, aliaje din crom-cobalt, aliaje pe baza de cupru, aluminiu si nichel.
Avantajele coroanelor metalice:
• Slefuirea dintelui pentru o coroana metalica indeparteaza mai putin din dintele natural si este mai simpla decat slefuirea pentru celelalte tipuri de coroana.
• Dintele antagonist celui restaurat cu o coroana metalica este mai putin supus eroziunii.
• Metalele suporta cea mai ridicata forta de masticatie – coroana din aur are cea mai mare rezistenta si durabilitate.
• Coroanele de metal nu se ciobesc sau fisureaza, decat in cazuri exceptionale.
• Aurul prezinta cea mai buna compatibilitate cu tesuturile si este cel mai usor de prelucrat.
Indicatiile coroanelor metalice
• prevenirea fracturilor coronare pe dintii cu obturatii voluminoase, a hipersensibilitatii cervicale si a cariilor de colet, prevenirea afectiunilor parodontale si a inflamatiei, iritatiei si a sangerarii locale;
• corectarea planului ocluzal;
• restaurarea dintilor posteriori in zona de sprijin, in vederea echilibrarii ocluzale;
• agregarea puntilor dentare;
• favorizarea agregarii protezelor mobilizabile;
• imobilizarea dintilor parodontotici mobili.
Etapele procedurii de restaurare coronara cu coroana metalica
• Preparatia dintelui – bontului
Dintele este slefuit utilizand instrumente abrazive cu forme si dimensiuni diverse. Forma cilindro-conica obtinuta se numeste bont dentar. Limita cervicala a preparatiei bontului poate fi situata subgingival sau la nivelul marginii gingivale.
• Amprentarea
Se realizeaza negativul bontului si a tesuturilor dure si moi cu care restauratia va veni in contact, acesta fiind utilizat in aboratorul de tehnica dentara pentru realizarea coroanei.
• Proba si adaptarea coroanei
Se insereaza coroana pe bont si daca este necesar se retuseaza restauratia pana cand se potriveste perfect. O inadaptare care nu se remediaza usor si rapid, trebuie sa oblige la refacerea coroanei sau la corectari ale preparatiei. Dupa adaptarea coroanei se verifica ocluzia, cu ajutorul hartiei de articulatie.
• Cimentarea coroanei
Cimentarea finala se realizeaza cu urmatoarele cimenturi: oxifosfat de zinc, policarboxilat de zinc, cimenturile diacrilice, cimenturile ionomere de sticla (glass ionomere). Aceste prafuri se amesteca cu apa exact inaintea cimentarii, pentru a obtine o pasta. Priza pastei de ciment apare dupa 5 – 10 minute, in functie de tipul de ciment. Dupa cimentare se verifica din nou relatiile ocluzale si, daca este cazul, se slefuieste coroana.