Anestezia dentara reprezinta o parte integranta a stomatologiei, adresandu-se unor probleme des intalnite in aceasta practica: anxietatea legata de cabinetul stomatologic, cooperarea cu medicul si durerea. Printre substantele cu proprietati anestezice cele mai utilizate in stomatologie se numara: xilina, mepivacaina, prilocaina, hostacaina, bupivacaina, articaina, procaina, tetracaina, cocaina.
Definitie
Anestezia este procedura medicala prin care se introduc in organism substante ce au efectul de a atenua sau suprima temporar perceperea senzatiilor dureroase.
Indicatii
Anestezia in stomatologie este indicata pentru procedurile dureroase si de lunga durata – cele mai frecvente sunt extractiile dentare si tratarea infectiilor dentare si ale gingiilor, in cazul in care pacientul sufera de reflex faringian sau are o rezistenta foarte mica la durere. Anestezia poate fi si o procedura electiva, in cazul uneia dintre cele mai comune probleme in stomatologie – frica de dentist.
Principiul de actiune al anesteziei
Substantele anestezice fuctioneaza prin blocarea transmisiei semnalelor dureroase catre creier. Mai specific, prin reducerea influxului ionilor de sodiu in citoplasma neuronala. Daca sodiul nu intra in neuron, ionul de potasiu nu poate iesi, inhibandu-se astfel depolarizarea nervului si aparand anestezia.
Pentru partea superioara a maxilarului anestezicul local este injectat cat mai aproape de os, deoarece acesta este foarte poros si distribuie foarte bine substanta pana la nerv.
Daca se doreste anestezierea unei portiuni din mandibula insa, datorita faptului ca osul este foarte dens, substanta trebuie sa atinga exact nervul principal care recepteaza senzatiile din zona de interes – acest nerv se afla in spatele cavitatii bucale. Din acest motiv, odata cu amortirea dintilor de pe mandibula, se pierd si senzatiile in buza si barbie, acestea fiind deservite de o ramura a nervului principal. Este posibil sa fie atinsi in mod accidental de efectul anesteziei si alti nervi alaturati, cum ar fi cel lingual sau cel facial.
Efectul anesteziei este temporar datorita faptului ca substanta intra in circuitul sanguin si este redistribuita in organism. Circulatia sanguina din maximarul superior este mai intensa, astfel incat efectul anesteziei locale aplicate in maxilar dureaza mai putin decat in mandibula. Totodata, durata si efectul anestezicului depind si de grasimile din corp, greutatea pacientului, concentratia substantei, precum si diferenta dintre PH-ul anestezicului si cel al zonei anesteziate.
Calea de administrare a anesteziei dentare
• enterala (intestinala) – pe cale orala, sublinguala sau rectala.
• parenterala (in afara tubului digestiv) – intravenos, intramuscular sau intraosos.
• prin piele – prin plasturi sau ionoforeza.
• prin difuzare in membranele mucoase orale.
• prin inhalarea unui gaz sau a unor substante volatile.