Oamenii de stiinta de la MEDLINE si cei de la EMBASE au analizat cercetarile si le-au publicat; cei de la MEDLINE s-au ocupat de fiecare problema, in schimb cei de la EMBASE nu au putut sa fie specifici si s-au adresat separat pe subpuncte. Ei si-au limitat cautarile la proceduri dentare, conditiile dentare si la modelul dentar.
Din cele 1.308 articole s-au obtinut date pentru cele cinci probleme semnalate. Acestea au fost reduse la 139 articole. Criticii au identificat si au determinat criteriile pentru fiecare situatie. Dupa acest proces articolele au fost incluse in evidenta a cinci tabele.
Principalele rezultate au arat ca persoanele cu HIV / SIDA au fost supuse unor complicatii riscante la procedurile invazive dentare precum: extractii, tratamente endodontice, chirurgie ortognatica, terapie parondontala, implanturi dentare, etc. La pacientii sanatosi cercetatorii au semnalat doar patru studii referitoare la extractii si una pentru tratamentele endodontice. Pentru endodontie erau aceleasi tratamente cu exceptia extractiilor. Insa datele evidentiate s-au dovedit a fi insuficiente. De fapt, in cazul extractiilor s-a observat o slaba concentratie (care poate fi evaluata mai mult decat saraca).
In cazul persoanelelor cu leucoplazie, candidoza orala, ulcer oral sau glanda parotida (umflata) poate servi la seroconversie (aparitia in sangele unei persoane infectate a unor anticorpi specifici). Concluzia cercetatorilor in aceste cazuri sunt pe dovezi insufiente (studiile au fost realizate pe baza unor criterii, cu exceptia cadidozei orale).
Asociatia dintre infectia cu HIV si integrarea implantelor dentare este necunoscuta. Rapoartele din 2005 arata ca nu exista nicio diferenta intre pacientii HIV-pozitiv si cei HIV-negativ, in rata infectiilor dupa procedurile chirurgicale.
Un studiu publicat in noiembrie 2010 a semnalat faptul ca in cazul a doua persoane implantul dentar s-a realizat cu succes. Doi barbati caucazieni de 48 ani si respectiv 55 ani au suferit o extractie a premolarilor. Ambii pacienti HIV pozitiv au efectuat Terapia Antiretrovirala Foarte Activa (Highly Active Antiretroviral Therapy – HAART), dupa care au fost monitorizati. Procedura chirugicala de extractie a fost realizata in totalitate, pregatindu-se osteotomia si in final inserandu-se implantul.
Diferenta dintre os si implant a fost mai mare de 1,5 mm in cazul celui de-al doilea pacient, fiind necesara o grefa de os. Pentru primul pacient, suportul de vindecare a fost plasat in timpul inserarii implantului.
Pacientii au fost observati timp de 2 – 4 saptamani si evaluati. Nu au fost semnalate adverse dupa procedura; implanturile au fost integrate si restaurate cu succes.
Inserarea imediata a implanturilor la pacientii HIV pozitiv reprezinta o optiune de tratament viabila si de succes.
