Gingivita sau inflamatia gingiei este un termen folosit pentru a descrie boala periodontala nondistructiva. Cea mai comuna forma a gingivitei este ca raspuns la biofilmul bacterian denumit placa aderent de suprafata dintelui. In absenta tratamentului gingivita poate progresa la periodontita, care este o forma distructiva a bolii periodontale.
Se recomanda adresarea unui dentist la aparitia acestor semne de gingivita. Acesta va verifica simptomele gingivitei si examina cantitatea de placa din cavitatea orala. Vor fi cautate semnele periodontitei folosind radiografia dentara sau sondarea periodontala, precum si alte metode. Hipervitaminoza A sau excesul de vitamina A in dieta este asociata cu gingivita la caini si pisici. Daca aceasta descoperire este aplicabila si oamenilor este inca neclar. Daca gingivita nu raspunde la tratament este necesar un regim terapeutic mai avansat.
Gingivita poate fi prevenita prin igiena regulate orala care include periajul si clatirea gurii zilnic. Periile interdentare sunt de asemene folositoare in curatirea dintilor de placa. Peroxidul de hidrogen, apele de gura saline, cu alcool sau clorhexidina pot fi folosite cu succes. Intr-un studiu recent a fost dovedit efectul benefic al peroxidului de hidrogen asupra gingivitei. Cercetarile sunt acum indreptate asupra legaturii dintre calciu si boala gingivala, datorita rolului acestuia in densitatea osului alveolar care sustine dintii. Prevenirea bolii gingivale este un beneficiu pentru o inima sanatoasa. O igiena orala buna poate reduce riscul de evenimente cardiace. Sanatatea orala deficitara permite bacteriilor sa calatoreasca in fluxul sanguin.
Tratamentul pentru gingivita este inlaturarea agentului cauzativ: placa dentara. Terapia tinteste reducerea bacteriilor orale si poate lua forma vizitelor periodice la un dentist, alaturi de o igiena orala adecvata, la domiciliu. Se pot folosi cateva metode de preventive a gingivitei si in tratarea gingivitei manifeste: chiuretajul, detartrajul. Daca aceste masuri nu sunt suficiente, chirurgia dentara sau administrarea de metronidazol sunt alte optiuni valabile.
Patogenie
Cel mai comun tip de gingivita implica gingia marginala si este determinate de acumularea de placa microbiana la persoanele cu o igiena orala neadecvata. Gingivita este precedata de un stadiu initial cu leziuni timpurii apoi avanseaza la boala cronica.
Stadiul initial:
Este un raspuns inflamator acut exudativ care incepe la 4 – 5 zile de la acumularea placii. Fluidul gingival si migrarea neutrofilelor cresc. Depozitarea de fibrin si distructia colagenului pot fi notate in acest stadiu. La aproximativ o saptamana, tranzitia leziunilor primare este marcata de modificarea la infiltrate predominant limfocitare. Monocitele si plasmocitele sunt prezente. In timp, leziunile devin cronice si sunt caracterizate de prezenta plasmocitelor si a limfocitelor B. Pe masura ce inflamatia locala cronica progreseaza, se dezvolta buzunarele acolo unde gingia se desparte de dinte. Aceste buzunare se adancesc si pot sangera in timpul periajului dentar sau la mestecat. Pe masura ce inflamatia persista, ligamentele periodontale cedeaza si apare distructia osului alveolar local. Dintii se cariaza si cad.
Etiologia gingivitei induse de placa dentara este bacteriana, actionind prin initierea unui raspuns imun al gazdei. Acesta determina distrugerea tesutului gingival, care progreseaza la distructia atasamentelor periodontale. Placa se acumuleaza in locurile mici dintre dinti, in buzunarele gingivale si in locurile cunoscute drept capcane ale placii: zone care servesc acumularii si mentinerii placii. Exemplele de capcane ale placii dentare sunt marginile crescute excesiv, dantura partial inlaturata si tartrul care se formeaza pe dinti. Desi aceste acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele produc chimicale precum enzimele degratative si toxine cum este lipopolizaharidul (LPS sau endotoxina) sau acidul lipoteichoic, care promoveaza raspunsul inflamator in tesutul gingival. Aceasta inflamatie poate determina largirea gingiei si formarea secundara de pseudobuzunare.
Cauze si factori de risc
Desi bacteriile joaca un rol in toate formele de gingivita, cauza principala a gingivitei cronice este igiena orala inadecvata.
Factori de risc:
– fumatul sau consumul de etanol este considerat factor de risc
– incompetenta imuna este observata mai ales la copiii infectati HIV, cand numarul lor de CD4+ scade incidenta gingivitei creste; diabetul zaharat creste riscul de gingivita si periodontita.
Cauzele medicamentoase:
– lista de medicamente care determina gingivita este lunga
– sangerarea gingivala poate apare la folosirea anticoagulantelor si a agentilor fibrinolitici
– fenitoina, contraceptivele orale si blocantele canalelor de calciu pot determina hiperplazie gingivala
– gingivita a fost observata la persoanele care folosesc inhibitori de proteaza (saquinavir, ritonavir), vitamina A si analogi, danazol, pentamidina, misoprostol, metotrexat, compusi de aur
– gingivostomatita a fost observata la expunerea la arsenic, aur, bismuth, mercur, nichel, zinc, violet de metal, clorhexidina topica.
Semne si simptome
Gingivita este un proces inflamator limitat la tesutul epitelial al mucoasei care inconjoara portiunea cervicala a dintilor si a proceselor alveolare. Ea poate fi clasificata dupa aspectul clinic (ulcerativa, hemoragica, necrotizanta si purulenta), etiologie (indusa de medicamente, hormonala, infectioasa, nutritionala, indusa de placa) si durata (acuta, cronica). Cea mai comuna forma de gingivita este cea cronica indusa de placa.
Frecventa bolii este dificil de determinat datorita lipsei unor criterii acceptate. Se considera ca gingivita debuteaza in copilarie, iar 17% dintre copiii de 3 – 11 ani au boala. La pubertate prevalenta creste la 90%.
Gingivita este clasificata in doua categorii principale, fiecare cu numeroase subgrupe:
Boala gingivala indusa de placa dentara:
– gingivita asociata doar cu placa
– boala gingivala modificata de factori sistemici
– boala gingivala modificata de medicatie
– boala gingivala modificata de malnutritie.
Leziunile gingivale fara legatura cu placa:
– boala gingivala cu origine bacteriana specifica
– boala gingivala de origine virala
– boala gingivala de origine fungica
– boala gingivala de origine genetic
– manifestarile gingivale ale conditiilor sistemice
– leziunile traumatice
– reactiile la corpii straini
– nespecificate.
Simptomele gingivitei sunt nespecifice si se manifesta in tesutul gingival ca semne clasice de inflamatie:
– gingie tumefiata, gingii rosiatice
– gingie sensibila sau dureroasa la atingere.
Gingiile sunt stralucitoare si intinse deasupra tesutului conjunctiv subiacent. Acumularea poate emite un miros neplacut. Cand gingia este tumefiata marginea epiteliala a gingiei devine ulcerata si apare sangerarea chiar la periaj usor.
Boala periodontala este asociata ca factor in boala coronariana arterial si atacul cerebral ischemic. In sarcina este asociata cu nasterile pretermen si prognostic nefavorabil. Periodontita coexista cu vaginoza bacteriana si este asociata cu numar mare de bacterii vaginale. La diabetic este asociata cu exacerbarea conditiei. Tratamentul periodontitei la persoanele cu diabet tip 2 a imbunatatit controlul glicemic.
Gingivita descuamativa:
Apare in timpul menopauzei. Este caracterizata de gingii rosii, dureroase care sangera usor. Veziculele pot precede descuamarea. Gingiile sunt catifelate datorita celulelor keratinizate care rezista abraziunii prin particulele alimentare. O leziune gingivala similara este asociata cu pemfigus vulgaris, pemfigoidul bulos, pemfigoidul mucos membranar benign sau lichen planus atrofic.
Gingivita din sarcina:
In timpul sarcinii, tumefierea mai ales a papilelor interdentare este frecventa. Cresterile pedunculate gingivale apar frecvent in papilele interdentare in timpul primului trimestru, persista toata sarcina si pot sa nu dispara dupa nastere.
Tratament
In gingivita cronica simpla interventia dentistului nu este necesara. Daca semnele de infectie sistemica (febra, septicemie) sau progresia la stomatita gangrenoasa a tesutului moale sau osos sunt prezente, pacientii necesita antibiotic intravenos si posibil teste imagistice ale zonei afectate, dar aceasta complicatie este extrem de rara.
Igiena orala decvata incluzand periajul si clatirea gurii necesita regularitate. Se vor inlatura calculii, placile si dantura deficitara.
In gingivita cronica periajul cu substanta fluoridate va incetini boala si ajuta la rezolutia ei. Majoritatea periilor electrice sunt superioare celor manuale. Curatarea zilnica cu ata dentara va reduce placa si numarul bacteriilor. Studiile recente arata ca periajul urmat de clatirea cu solutie de clorhexidina au un rezultat mai bun decat periajul si ata dentara. Antiinflamatorii nonsteroidieni grabesc rezolutia inflamatiei cand dintii sunt curatati.
La pacientii cu forma ulcerativa a bolii, tratamentul implica administrarea de antibiotic si xilocaina topica pentru ameliorarea durerii. Spalaturile saline ajuta la grabirea vindecarii.
Prognostic
Gingivita nu este o amenintare directa a sanatatii individului dar poate contribui la boli si determina complicatii locale si sistemice. Forma ulcerativa care progreseaza la distructie are o rata de mortalitate de 70% fara debridare si tratament cu antibiotice.
Cea mai comuna complicatie a gingivitei cronice este progresia la boala periodontala si caderea dintilor. Zonele de gingivita cronica pot predispune individul la dezvoltarea de abcese odontogene prin permiterea formarii unei cai de invazie bacteriana in spatiul periodontal din buzunarul gingival. Exista potentialul extinderii sistemice a infectiei. Poate rezulta osteomielita alveolara dar este neobisnuita.
Orice procedura dentara care determina sangerare poate determina endocardita. Prezenta gingivitei creste riscul prin predispunerea gingiei la hemoragie la manipularea simpla. Acumularea de bacterii in buzunarele gingivale este in directa proximitate cu zonele de gingie sangerinda crescand posibilitatea scaparii bacteriilor in circulatia generala.
In general, gingivita raspunde la tratamentul adecvat.
