Procedura endodontica de obturatie de canal radicular, cunoscuta ca “scoaterea nervului”, este indicata atunci cand pulpa dentara bolnava nu are capacitatea de a se vindeca si continua sa se inflameaza, devenind treptat necrozata. Extirparea pulpei este necesara pentru a evita raspandirea inflamatiei si a infectiei la tesuturile inconjuratoare.
Imbolnavirea pulpei dentare are loc de obicei in conditiile unei carii profunde sau in urma unui traumatism dentar. Alternativa tratamentului endodontic de obturatie de canal o reprezinta extractia dintelui, apoi inlocuirea acestuia cu o punte sau cu un implant. Pastrarea dintelui natural este dezideratul tratamentelor stomatologice in general si, in plus, obturatia de canal este alternativa mai putin costisitoare.
1. Tratamentul mecanic
Pentru inceput medicul stomatolog efectueaza o anestezie locala si izoleaza campul operator cu o fasie de cauciuc. Aceasta are rolul de a tine la distanta saliva si bacteriile, precum si de a evita inghitirea sau aspirarea instrumentelor sau a medicamentelor. Utilizand un instrument electronic (“apex locator”) si urmarind radiografia dentara, medicul va stabili lungimea radacinii si capatul preparatiei canalelor.
Intr-o prima etapa a tratamentului de canal se asigura indepartarea tesutului pulpar infectat, a microorganiselor si a materialului necrotic care genereaza si mentin inflamatia pulpei, apoi se modeleaza canalele in forma conica, astfel incat sa permita si sa usureze tratamentul medicamentos si obturarea tridimensionala a canalelor.
Curatirea canalelor radiculare – Utilizand diverse freze, instrumente rotative si solutii de irigatie, medicul va crea o cavitate de acces spre camera pulpara. La molari aceasta cavitate va fi efectuata pe suprafata ocluzala, iar la incizivi si canini va fi efectuata pe spatele dintilor. Datorita iregularitatilor anatomice ale canalelor, este dificil accesul doar cu instrumentele stomatologice. Este important sa se mentina forma si pozitia anatomica, precum si locatia foramenului apical (deschizatura din varful radacinii).
Cu instrumente speciale de diferite dimensiuni, utilizate treptat de la mic la mare, medicul stomatolog scoate vasele de sange si nervii din camera pulpara, apoi stabileste lungimea preparatiei. Indepartarea in totalitate a tesutului pulpar reprezinta o conditie obligatorie a succesului tratamentului de canal. Orice rest de tesut biologic in canale reprezinta o sursa permanenta de iritatie si totodata un risc de compromitere a impermeabilitatii obturatiei.
Modelarea canalelor radiculare – In functie de fiecare caz, dotarea cabinetului sau experienta medicului stomatolog, acesta poate alege intre 10 tehnici de modelare a canalelor. Modelarea se realizeaza in conditii de irigare continua si are ca scop obtinerea unei dimensiuni ce faciliteaza obturarea – in general se doreste largirea canalelor la scara marita.
2. Tratamentul medicamentos
Cu solutii de irigare si pansamente medicamentoase temporare se doreste dezinfectia canalelor, analgezia, eliminarea exudatului apical, stimularea vindecarii si a producerii de tesut nou, precum si controlarea resorbtiei radacinii. Medicatia intracanalara se poate realiza sub forma pansamentului deschis, semioclusiv sau oclusiv.
3. Obturatia radiculara
Dupa curatate si modelare, canalele radiculare sunt clatite si uscate cu hartie absorbanta, apoi sunt obturate cu un material inert din punct de vedere biologic si insolubil in fluidele tisulare – cel mai adesea gutaperca, un compus din cauciuc. Conurile de gutaperca sunt alese in functie de dimensiunea fiecarui canal, pentru a se potrivi perfect. Prin tratament termic, gutaperca se topeste si se lipeste de peretii canalului, ocupand intreg spatiul.
Obturatia canalelor are rolul de a preveni patrunderea bacteriilor din cavitatea orala sau prin foramenul apical. Materialele utilizate pot fi solide (conuri de metal) sau semisolide (gutaperca), paste sau cimenturi pe baza de oxid de zinc, rasini sau gutaperca, paste sau cimenturi cu adeziune dentinara, paste sau cimenturi ce includ substante medicamentoase. Impreuna cu materialele solide se utilizeaza si cimenturi sau sigilanti pe baza de hidroxid de calciu. Acestia au rolul de a umple spatiul dintre peretii canalului si miezul solid, au actiune antibacteriana, lubrefiaza canalul si se pot observa pe radiografii.
Dupa obturarea canalelor urmeaza obturatia cavitatii de acces (obturatie temporara sau definitiva) si cateodata este necesara o lucrare restaurativa (in general molarii): onlay sau coroana – daca dintele este in pericol de a se fractura. In cazul in care cea mai mare parte a coroanei dintelui lipseste, este indicata pozitionarea unor pivoti in canalele radiculare. Acestia vor sustine restauratia coronara.